Cert e ca la inceput eram penibil. Nu mi-a spus-o nimeni direct, insa cam asta e parerea mea despre mine, atunci. Apoi am fost plicticos, iar la final deja imi pierise cheful de scris, iar celor care ma citeau in trecut le trecuse cheful de mine.

Si-atunci, de ce am mai redeschis blogul, dupa ce ma hotarasem ca nu mai merita? Pentru ca la inceput mi-a placut, iar la sfarsit aveam idei dar nu n-aveam chef sa le dezvolt.

Hai sa n-o mai lalaim, ca primul post e in mod traditional despre ideile mele marete despre viitorul meu de bloagăr, despre cat de fascinante o sa fie temele dezbatute aici si despre cat de bine ar fi sa reveniti, si sa-mi faceti trafic si sa fiu eu smecher, ca Zoso.

Mission statement-ul meu? Sa ne simtem bine. In concordanta cu personalitatea mea data peste cap, vom trece de la, probabil, “101 Cele Mai Eficiente Metode De Tortura” la… “Cat De Pufoase Sunt Pisicile”. Or some crap like that. Asa sunt eu, trec de la o stare de spirit la alta de parca as fi o femeie gravida.

Asadar, de maine la treaba!