23 Noiembrie 2008 / scris de HellSpawn
Sugi pula. Multumesc.
Data viitoare cand te grabesti sa ajungi acasa, gandeste-te ca si eu poate ma grabesc sa ajung acasa. Chiar crezi ca daca nu imi dai mie voie sa cobor din metrou stand in mijlocul usii blocandu-mi calea o sa ajungi mai repede acasa? Chiar crezi ca vei putea sa urci daca nu iti dau eu voie?
Lasa-ma dracu’ sa cobor din metrou si dupa-aia poti sa stai infipt pe peron in fata usii daca vrei. Sau vrei sa ne jucam “tara-tara vrem ostasi”?
Cred ca intr-o zi o sa clachez nervos (sper sa vina cat mai repede ziua aia) si-o sa fac pe Jane Clod Van Dam la metrou doar ca sa pot cobora din vagon.
Scris în: Nervi
4 Noiembrie 2008 / scris de HellSpawn
Mergand foarte mult pe jos in ultimul timp am avut ocazia sa observ mai in detaliu oras in care (mai corect ar fi “langa care”) locuiesc. Cinci lucruri iti sar din prima in ochi mergand pe strazile Bucurestiului, si acestea ar fi:
1. Hai sa fim unici fiind toti la fel!
70% din populatia Bucurestiului nu emana nici macar o idee de unicitate. Se imbraca asa cum li se spune la televizor ca ar trebui sa se imbrace, asculta orice muzica se intampla sa fie in trend (momentan toti sunt minimalisti), isi cumpara telefoane la fel, se uita la aceleasi filme, le plac aceleasi culori, si tot asa. Acest 70% (estimez eu) reprezinta o singura entitate, o singura masa formata din cocalari, pitipoance, emoizi, corporatisti si corporatiste, personaje manelo-gay si caractere de latino lover, ei neexistand in particular. Oameni vezi din ce in ce mai putin in Bucuresti, in schimb entitatea descrisa anterior este omniprezenta.
2. Nu se mai aud manele peste tot
Anul trecut pe vremea asta nu puteai sa mergi pe strada, sa te urci in metrou, in tramvai, in lift, nu puteai nici macar sa te caci linistit ca sigur era unu’ sau una in apropierea ta cu un telefon din care zornaiau manele. Am realizat treaba asta abia ieri cand stateam linistit pe o banca din parcul Heastrau citind ziarul, si deodata am auzit o voce de tigan plangand dupa iubire sau bani, sau ma rog… ceva de genul asta oricum. Erau doua toante care se asezasera la vreo 20 de metri de mine, au bagat manele-n telefon, si au inceput sa vorbeasca si sa “rada” (cel putin cred ca radeau… eu am avut impresia ca se transformau mai mult) atat de tare incat a trebuit sa ma mut pe o alta banca numai sa nu le mai aud. Atunci mi-am dat seama ca nu mi s-a mai intamplat de mult asa ceva, si ca in general nu se mai asculta muzica pe speakerul telefonului.
3. Bani nu sunt, dar masini da
Criza economica e pe val (cica), oamenii prin tara cica-s saraci, astia din bucuresti si ei cica-s saraci… bai da-s Porsche-uri peste tot. Si nu numai Cayenneuri, ci si Touareguri, Land Cruisere V8, Mercedes-Benz cat se poate, de BMW nici nu mai zic, Rolls Royce, Bentley, Jaguar, Lexus, si lista poate continua. Azi de exemplu am mers pe jos in total vreo… 15 minute. In aceste 15 minute am vazut doua VW Touareg, un Porsche Cayenne, trei Land Cruisere, cel putin cinci Mercedes-Benz, un BMW M3 si un BMW seria 7 si doua Jaguaruri. Toate astea pe o distanta de… maxim doi kilometri, intr-o zona nu tocmai extraordinara a orasului (linia tramvaiului 16).
4. Toti florarii sunt tigani
Nu inteleg de ce nici o alta persoana fara radacini indiene nu poate vinde flori in capitala.
5. Opt din zece sunt conectati
Opt din zece persoane cu varsta cuprinsa intre zece si 30 de ani au castile in urechi, muzica la maxim, si sunt complet izolate de lumea exterioara. Si eu ma includ in cele opt persoane conectate la mp3 player cand merg pe strada. E aproape imposibil pentru mine sa merg prin galagia infernala a orasului, prin discutiile complet idioate dintre cocalari de tot felul, prin convorbirile urlate in telefon de catre fel si fel de proaste care s-au gandit ca cel mai bun loc in care sa te desparti telefonic de gagicul tau este intr-un maxi-taxi sau autobuz plin cu persoane… iti vine sa iti tragi un glont in cap numai sa nu ii mai auzi. E mai simplu sa-mi bag castile in urechi, sa dau drumul la niste Death Magnetic si sa ii ignor complet… ca oricum gloante nu mai am.
Scris în: General
2 Noiembrie 2008 / scris de HellSpawn
Duminicile petrecute acasa, in care nu ai nici o alta activitate programata, sunt printre cele mai plictisitoare, dar pot fi si productive. Cum demonstrez ca pot fi si productive?
Pai uite, nici nu incepuse bine ziua de duminica si eu am modificat si am schimbat tema blogului… acum are interfata in limba romana si nu-ti mai omoara ochii cand citesti ceva. La ora trei am oprit computerul si m-am bagat in patura. La ora noua jumate azi dimineata eram in picioare. In aceste aproximativ 12 ore am scris aproximativ 250 de linii de cod, am adus niste mici retusuri temei blogului, am rezolvat problemele cu feedul RSS si-am facut un banner de 125 pe 125 pixeli, si-am pus la punct un contract de vanzare-cumparare.
La ce mi-au trebuit 250 de linii de cod? Mi-au trebuit pentru contractul de vanzare-cumparare.
La ce mi-a trebuit banner? Dracu’ stie, dar mi-a luat o ora sa gasesc o imagine si un font ca cele din capul meu. Uite si rezultatul final:
Ah, si-am ascultat Death Magnetic de… 50 de ori probabil. Ma gandesc ca daca fiecare zi ar fi productiva cum e duminica, as ajunge miliardar pana la anul pe vremea asta. E posibil, pe bune, ca l-am vazut eu pe unu’ care conducea un Rolls Royce Phantom si avea cel mult 25 de ani. Pai in cinci ani de zile eu ajung sa conduc cinci Rolls Royce-uri (toate odata, da) la cata productivitate e pe capul meu.
Gata, m-am hotarat… ma duc sa printez niste bani si ma duc sa-mi cumpar Bentley.
Scris în: Care este
1 Noiembrie 2008 / scris de HellSpawn
Mi-a fost taiata macaroana, se pare.
Ma gandeam eu la o tema de Wordpress care sa semene a ziar (nu pentru mine), si mi-am adus aminte apoi de Herald-ul pe care l-am citit mai devreme, si am facut legatura mintala cu cel mai bun ziar din tarisoara noastra - Jurnalul National (din punctul meu de vedere).
Jurnalul National avea insa o problema cu site-ul, respectiv era varza. Si m-am gandit c-ar trebui sa scriu articol pe tema asta… dar se pare ca cei de la Jurnalul mi-au luat-o inainte si si-au refacut site-ul. Acum intelegi care-i stanga si care-i dreapta, unde incepe si unde se termina meniul, care e titlu si care e articol.
Oh well…
Scris în: General
28 Octombrie 2008 / scris de HellSpawn
Exista un fel de moda pe la noi care spune ca atunci cand implinesti 18 ani primul lucru pe care trebuie sa-l faci este “sa dai de permis”. Toata lumea se inscrie la scoala de soferi, invata legislatie (sau nu, dupa caz), da examene, da spagi peste spagi ca altfel nu pui mana pe permis… o mare bataie de cap. Eu nu prea am intrat in randurile acestei mode se pare, din moment ce a durat inca un an si jumatate pana sa ma hotarasc sa-mi iau permis de conducere.
Si mi-am luat permis cu simplul scop de-al tine in portofel degeaba, ca masina oricum n-am si nici nu o sa am prea curand pentru ca standardele mele in ceea ce priveste masinile si computerele sunt identice… adica prea ridicate si/sau excentrice. Pentru mine nu-i suficient “sa fie masina”, pentru mine trebuie sa fie… mai altfel.
Dar dupa toata alergatura si dupa toti nervii pe care mi-i-am tocit pana cand am putut sa pun mana, fizic vorbind, pe acel permis putin mi-a pasat de bucata de plastic pe care am primit-o. Pana acum doua zile cand am observat ca mi-a fost gresit numele.
Acum, nu stiu in ce parte sa-mi directionez nervii… Sa fiu nervos pe bunicul meu pentru ca atunci cand au fost deportati in rRomania nu a putut sa-si puna si el numele de familie Costea precum toti fratii lui, optand in schimb pentru o porecla care nu stie nimeni ce inseamna? Probabil. Sa fiu nervos pe functionarii care nu citesc cu atentie numele celor pe care-i servesc, nici macar atunci cand observa ca e un nume complicat ca dracu’? Probabil. Sa fiu nervos pe celelalte sapte persoane care au studiat permisul meu si n-au observat greseala? N-are logica. Sa fiu nervos pe mine pentru ca nu m-am uitat mai cu atentie, mai ales cand stiam ca aproape nimeni nu e capabil sa-mi scrie numele corect? Absolut.
Sa-l ia dracu’ de nume, sa-l ia dracu’ de permis…
Scris în: Nervi
22 Octombrie 2008 / scris de HellSpawn
Mi se pare ca la noi in Romania pana si ecologistii sunt idioti, desi te-ai astepta la ceva mai multa inteligenta din partea lor pentru ca, deh, oamenii cunosc treburi despre atmosfera planetei, despre gaura din stratul de O-Zone, despre cum se protejeaza natura… treburi d-asta care presupun putina gandire, putina citire de carti, articole, studii, si-asa mai departe.
Mergeam luni spre facultate, si cum de vreo doua saptamani parcurg la pas drumul de la statia de metrou Aviatorilor pana la Universitatea Romano-Americana, n-am putut sa nu observ pe niste copaci din jurul pietei Charles de Gaulle o banderola alba pe care scria cu rosu “EU ITI DAU OXIGENUL”. La prima vedere m-am gandit “Heh, foarte tare, misto idee”, pana cand am observat ca banderola era din plastic. Astazi am trecut pe acolo si cateva dintre banderole cazusera (sau fusesera rupte, dracu’ stie) si n-au facut decat sa ajute la imbogatirea masei de poluare din capitala.
In primul rand, batalia impotriva PET-urilor, a pungilor de plastic si a aproape tuturor lucrurilor din plastic parca era un punct de lupta comun in lumea asta a ecologistilor. Se pare ca m-am inselat, vad ca n-au nimic impotriva plasticului. Sau o fi plastic ecologic, care se biodegradeaza cu 200 de ani mai repede decat plasticul obisnuit care are nevoie de 400 de ani pentru treaba asta. In al doilea rand, daca tot protejeaza natura si n-au avut de ales decat sa foloseasca banderole de plastic, puteau macar sa se asigure ca nu poate sa le dezlipeasca orice idiot care trece pe acolo si crede ca e cel mai ciumec de pe planeta pentru ca a rupt o bucata de plastic de pe un copac.
Alt lucru interesant pe care l-am observat azi in parc in timp ce stateam pe o banca si admiram peisajul de toamna din curtea Muzeului Satului numarand frunzele ce cadeau din pomi a fost prostia de care de dovada generatia ‘90. Eu credeam ca prostia e universala peste tot in lume, dar astia din generatia ‘90 tin neaparat sa imi dovedeasca de fiecare data ca gresesc. Eu m-am nascut in ‘88 deci nu ma despart decat doi ani de generatia lor, dar totusi pare a fi o distanta temporala suficient de mare cat sa nu fiu atat de distrus ca ei. Erau patru idioti (trei unii si o una) care stateau pe o banca vis-a-vis de cea pe care ma aflam eu, fumegand ca locomotivele si consumand cu totii o Timisoreana la doi litri. Evident ca toate chistoacele de tigari au ajuns acum “ingrasamant” pentru pomii de pe alee.
N-o sa-mi bat capul cu ei, sunt prea idioti si cred ca idiotenia lor e recunoscuta pe plan general de toti cei care intra in contact cu ei zi de zi. Norocul meu c-am crescut in mediul in care am crescut, si le multumesc pe aceasta cale tuturor celor care au contribuit la dezvoltarea microprocesorului si a internetului.
Ce au in comun tampitii din generatia ‘90 insa cu foarte multi bucuresteni? Ipocrizia. De exemplu, opt din zece bucuresteni vor spune ca nu e bine sa existe terase in parcuri pentru ca fac galagie, fac mizerie, treburi d-astea. In schimb terasele in cauza au clienti mai tot timpul, rareori putand fi vazute scaune goale in astfel de locatii. Zece din zece bucuresteni se vor plange ca “e multe gunoaie pe strazi domn’le” insa jumate din ei isi arunca hartiile si pachetele de tigari fie pe jos, fie cel mai des pe spatiul verde. Noua din zece bucuresteni vor spune ca sunt prea multe masini in oras si ca ar trebui sa se faca ceva… dar nici unul dintre ei n-ar renunta la masina pe care o conduc zi de zi. Am vazut ca a inceput sa prinda, mai nou, moda cu Toyota Prius si pe la noi. Ce nu stiu persoanele care-si cumpara un astfel de autoturism este ca intreg procesul de productie al acestei masini polueaza tot atat cat ar polua un Land Rover Range Rover in zece ani de zile. Ca sa nu mai zic de acidul din baterii care numai ecologic nu e, si in caz de accident ajunge direct in pamant.
Observi multe luand-o la pas prin Bucuresti… parcuri frumoase, cladiri vechi pe Calea Victoriei, statui, fantani… Pacat de locuitori.
Scris în: General, Nervi
