Ganduri de restanta
Am adunat doua restante anul asta… una prin absentare de la examen (dormeam ca porcu’) si una prin zero invatare (am presupus ca va fi un examen usor). Maine dau restanta la Bazele Managementului, si merge greu treaba cu invatatul.
E ca si cum mintea mea a uitat procedeul prin care kilograme intregi de informatii semi-inutile sunt indesate in ea doar pentru a fi complet uitate o saptamana mai tarziu. Mintea mea credea ca a scapat de lucruri de genul asta.
Hmm… “mintea mea” suna cam aiurea… hai sa ii spun in schimb “Gogu’”, pentru o referinta cat mai usoara.
Gogu’ credea ca a scapat de inghititul fara rost, si pe de rost, a sute de propozitii care oricum nu o sa ii foloseasca la nimic, niciodata, nicaieri. Spre exemplu, Gogu’ nu isi poate imagina de ce la liceul ala cu profil economic a trebuit sa invete despre logaritmi, integrale, grupuri, inele, numere cu caciulita d-asta “^” deasupra (nu am habar cum se numesc), cand singurele operatii matematice de care ar fi putut avea nevoie vreodata in viitoarea sa viata cu profil economic sunt inmultirea, impartirea, adunarea, scaderea si cel mult ridicarea la patrat sau radicalul.
Gogu’ nu intelege de ce trei sferturi din literatura romana cu care a luat contact in liceu si gimnaziu este legata de existentialismul taranului roman. De la Nechifor Lipan - cioban pana la moarte - pana la Ilie Moromete - un adevarat guru al literaturii romane din cate am inteles - peste tot vezi numai tarani care isi dau cu sapa in cap unul altuia, iar noi stam si analizam ca prostii un substrat al acestei batai cu sapa care ii face pe acesti tarani sa para un fel de… Asimov ai muncii pamanturilor, un fel de Friedrich Nietzsche al filozofiei taraniste.
Gogu’ nu isi aduce aminte sa fi facut informatica la liceu. Isi aduce aminte despre un presupus “laborator de rasnite” insa.
Gogu’ a crezut ca a scapat de toate prostiile astea cand a terminat cu licel si a devenit - tineti-va bine - student. Ooh da, studentia… singurul lucru care il impinge pe un licean prin cei patru ani de plictiseala, chin matetic, literatura comunista, si tarani literari.
Toti liceeni au impresia ca odata ajunsi studenti, totul se termina… le ia dracu’ de concepte matematice de care nu o sa am nevoie in mileniul asta, la revedere contabilitate cretina (<-aceaasta afirmatie nu se aplica celor care au studiat contabilitatea si care sunt acum contabili), la revedere tarani handicapati ai literaturii noastre fabuloase... la revedere ba!
Ei bine toti liceenii au dreptate se pare. Ca student o duci foarte bine... nu iti trebuie X note pe semestru ca sa iti poata incheia cineva media, nu e obligatoriu sa te prezinti la cursuri (desi... nu strica sa fii prezent la cursurile unor profesori), nu ai teme pentru acasa, dar mai ales nu prea stie nimeni cine esti. La liceu e foarte usor pentru un profesor sa iti memoreze numele... la facultate e greu sa il tii minte pe ala de pe randul 6 care asculta muzica in loc sa noteze aberatiile mele despre drept comercial.
De notat de asemenea ca nu toti studentii o duc asa bine. Ar fi de mentionat si acei studenti care traiesc sub o frica permanenta, din cauza ca au profesori total sariti de pe fix, din cauza ca sesiunea la ei este nu o examinare semestriala ci o noua etapa de chinuri psihice si poate fizice.
Majoritatea celor mentionati mai sus studiaza la facultati de stat si refuza sa recunoasca aceste lucruri pentru ca facultatile de stat sunt cele mai bune facultati din rRomania, punct. Nu exista alternativa numita "facultate particulara". Exista doar facultate de stat sau suicid.
(cei ofensati se pot orienta catre /b/ pentru consiliere)
Deci, Gogu’ s-a cam relaxat de cand s-a terminat cu logaritmii si cu Ion. Gogu’ a trecut usor prin prima sesiune, si aproape la fel de usor printr-a doua, minus doua restante.
Acum, Gogu’ incearca sa absoarba suficiente informatii inutile despre Bazele Managementului - inutile pentru ca Gogu’ se specializeaza pe arta de a fraierii oamenii (marketing, adica) din anul doi - insa nu prea mai stie cum.
Mintea mea - Gogu’ - s-a dezobisnuit de memorarea inutilitatilor, si acum eu ma chinui sa indes in ea aberatii manageriale care nu prezinta nici un interes pentru mine.
Ma scuzati daca pierdeti sirul pe parcursul articolului, dar eu am pierdut sirul scriindu-l.
-HellSpawn.
Acest articol a fost scris Luni, 1 Septembrie 2008, la ora 5:42 pm şi este arhivat sub categoria Nervi. Poţi urmări comentariile acestui articol folosind feedul RSS 2.0. Poţi lăsa un comentariu, sau un trackback de pe siteul tău.
