Because I Love You
28 Iunie 2009 / scris de _eof
Goodbye.
Now I am become Death, the destroyer of worlds
4 Mai 2009 / scris de _eof
We knew the world would not be the same. A few people laughed, a few people cried, most people were silent. I remembered the line from the Hindu scripture, the Bhagavad-Gita. Vishnu is trying to persuade the Prince that he should do his duty and to impress him takes on his multi-armed form and says, “Now I am become Death, the destroyer of worlds.” I suppose we all thought that, one way or another.
- Robert Oppenheimer
Experienta audio-senzoriala
4 Mai 2009 / scris de _eof
Deschizi ochii, dar imaginea nu ti se fixeaza. Albul iti arde retina, si-ti patrunde incet, incet toti neuronii. Inchizi ochii, si ii strangi puternic; data viitoare cand o sa ii deschizi o sa te trezesti. Ii deschizi. Te-ai trezit. Dar nu esti in pat. Urechile te dor, timpanele parca vor sa se razbune pe tine, dar pentru ce, nici tu nu stii. Prin uruitul timpanelor incepi sa-ti auzi bataile inimii. Ti-e frica, se pare, pentru ca bate puternic. Te ridici in picioare si… unde dracu-ti sunt hainele, si ce e cicatricea asta pe piciorul meu? Mai strangi odata din ochi, si imaginea devine mai clara. Esti inconjurat de pereti uscati si gri, crapati si sterili. Pe jos, ciment rece, acoperit de praf. Deasupra, tavanul inalt al coridorului in care te afli, acoperit de neoane reci, chirurgicale. Inima iti bate si mai puternic, atat de puternic incat acopera cu totul uruitul timpanelor. Ce-i cosmarul asta, si de ce nu te trezesti? Si de ce transpiri daca pe gura scoti aburi?
Te hotarasti ca e un vis… un cosmar… si ca nu se poate intampla nimic, asa ca te calmezi. Te uiti in jur si observ pe peretele din stanga ta urme de palme. De la distanta par feminine… degete subtiri, fine si lungi dar… de ce doar patru degete? Neonul de la capatul culoarului incepe sa flicare. Bazaitul pe care-l face te sperie, pare nenatural, pare a nu-si avea locul. Ah, ti s-au calmat timpanele. Bun.
N-are sens sa mai stai aici. Sunt doar atatea lucruri pe care le poti face inconjurat fiind de trei pereti. Decizi sa inaintezi pe culoar, dar ti-e frica de neonul din capat. Te uiti atent spre capat, incercand sa te convingi ca e o frica stupida. Te hotarasti. Dar nici nu apuci sa duci la capat primul pas cand inima ti se opreste si un fior iti trece pe spinare. Sunt urme in praf. Ale tale sigur nu sunt, pentru ca se indeparteaza de tine. Nici macar n-ar putea fi ale tale, pentru ca tu nu porti bocanci. Iti ridici privirea si pentru o secunda o umbra isi face aparitia pe peretele din capat. Ai vrea sa te trezesti, dar nu poti. Decizi sa te misti, frigul te impinge de la spate.
Pasesti incet catre capat. Ti-ai invins frica, esti sub neon. Culoarul continua in dreapta, iluminat fiind doar in capat de un neon. Sub lumina lui sterila, o usa. Albastru mat. Ai vrea sa scrie “Exit” pe ea, sa fie iesirea din cosmar, dar cineva isi bate joc de tine. “Entrace - Area 4″. Pornesti spre usa, si observi cu coada ochiul ceva zgariat pe peretele din dreapta ta. 110×1101111. N-ai idee ce inseamna, iti continui drumul.
Ai ajuns in fata usii. Simti mai mult frica, decat usurare. Ti-ar fi placut “Exit”, nu “Entrance”. Iti faci curaj, apesi manerul, impingi usa, inchizi ochii, si faci pasul. Deschizi ochii. Esti in parc. O zi frumoasa, de primavara ai zice, natura verde, pasari ciripind, idilic. Din departare insa, vine intunericul. Orizontul negru invaluie cerul. In cateva secunde parcul s-a transformat. Carari acoperite de iarba. Pomi morti, cazuti pe alei. Te intorci, parca preferi sterilitatea culoarului, insa usa nu mai e. In schimb, in spatele tau, infipta in pamant, o antena. Avea bunicul tau una, prindea bulgarii cu ea. In spate se aude vantul. Un sunet atat de natural, si totusi atat de necunoscut. Iti intorci privirea, si peisajul nu e. Esti pe un plan pustiu. Totul e alb, si de data asta nu e o camera. Nu exista pereti. Doar un bec deasupra ta, si cablu de care se balangane. Il urmaresti, cautand tavanul, dar atat cat vezi cu ochii, tavanul nu exista.
S-a intors frigul. Te ghemuiesti, parca astepti sa te nasti. Inchizi ochii, si-i strangi cu putere. De data asta sigur te trezesti. Ii deschizi. Esti pe o targa, intr-o camera de spital, cu scanduri batute la geamuri, avand ca sursa de lumina o voieza intr-un colt al camerei. De tavan atarna in lanturi, infipte in carlige, maini taiate de la umar. Insa ceva e ciudat… nici una dintre maini nu are mai mult de 4 degete. Inchizi din nou ochii, strangi puternic, si-i deschizi. De data asta, nimic. Pare a fi lumina, insa in toate directiile, nimic. Totul e negru.
Inchizi din nou ochii, strangi puternic… de data asta sigur ma trezesc. Si-apoi, nimic.
Asa as explica eu, urmatoarele experiente audio:
Atrium Carceri - A New Silence
Nazi U.F.O. Commander - The Coming Race (Vril Chant)
Alan Lamb - Night Passage
Soundtrack perfect
13 Aprilie 2009 / scris de _eof
In caz de razboi, rog atacatorii sa vina cu tancuri din care sa rasune urmatoarea melodie. Multumesc.
Multumesc si lui Vic ca m-a scapat de lungi cautari.
Ai uitat, este?
12 Aprilie 2009 / scris de _eof
Au trecut opt ani, daca nu mai mult, de cand piesa asta rula la AtomicTV. Uitasem ca imi place AB4. A se observa influentele Nirvana in melodia asta.
[edit]
Nu doar melodia ci si clipul este super.
